Nodul Prusik

Este un nod deja clasic, folosit cu precădere pentru cățărare de alpiniști.

A fost inventat de dr. Karl Prusik, alpinist austriac, dar a devenit mai cunsocut abia la mijlocul secolului trecut, fiind popularizat de alpinistul Cuddington. Alte surse spun însă, că d-l Prusik a fost profesor de muzică, și a folosit acest nod pentru legarea coardelor rupte la violoncel.

Caracteristica aparte al acestui nod constă în faptul că, dacă legăm două frânghii de diametre diferite cu acest nod, dacă nu aplicăm forță atunci coarda mai subțire poate culisa pe coarda groasă, dar odată cu aplicarea unei forțe din partea laterală, coarda subțire se blochează. Astfel coarda subțire se poate folosi în loc de carabină la cățărarea munților.

Atenție! Nu aplicați acest nod pe frânghii umede sau înghețate, pentru că nodul nu va putea asigura blocarea frânghiei mai subțiri și astfel se pot provoca accidente.

Vă prezentăm modul de realizare al acestui nod.
- Facem o spiră din frânghia mai subțire și îl așezăm peste frânghia mai groasă(1),
- trecem spira prin spatele frânghiei groase(2)
- tragem cele două capete prin interiorul spirei(3),
- trecem frânghia mai subțire prin spatele frânghiei groase(4),
- și trecem încă odată spira prin spatele frânghiei groase(5),
- tragem încă odată cele două capete prin interiorul spirei(6),
- aranjăm nodul format(7).

Caracteristicile frânghiilor Gordius folosite la legarea acestui nod:
- frânghie tehnic (cu miez) cu diametru de 10 mm, realizat din nylon(poliamidă), rezistență la rupere de 1240 kgf, culoare albă cu fir colorat, respectiv
- frânghie tehnic (cu miez) cu diametru de 6 mm, realizat din nylon(poliamidă), rezistență la rupere de 874 kgf, culoare albă cu fir negru.