Nodul de ancoră

Este un nod folosit mai ales de către pescari și marinari.
Prima dată a fost descris în anul 1794, apare în multe cărți destinate pescarilor și marinarilor.

Avantajele nodului de ancoră față de celelalte noduri:
- siguranță în exploatare (nodul nu alunecă nici pe cordeline umede),
- simplitate,
- posibilitatea prinderii unor obiecte în interiorul nodului(de ex. inel pt. ancorare),
- este un nod care se poate dezlega ușor.

Acest nod scade rezistența frânghiei cu 10-45% din valoarea inițială, valoarea exactă depinde de diametrul inelului prin care se trece frânghia. In cele ce urmează vă prezentăm modul de realizare al acestui nod. -înfășurăm două spire pe inel, prima spiră pe partea frontală, a doua pe partea dorsală a inelului(1),
-trecem capătul cordelinei prin spatele porțiunii lungi și prin interiorul buclei formate(2),
-înfășurăm încă o spiră (cu capătul frânghiei) pe partea inferioară a nodului deja format(3).
- strângem nodul astfel încât capătul corzii să fie de cel puțin 4-5 cm lungime, pentru a preveni desfacerea nodului(4).

Nodul de Ancorare a fost legat din frânghia Gordius cu următoarele caracteristici:
-frânghie cu diametrul de 8 mm din poliester, tehnic, cu rezistența la rupere de 1175 kgf, alungirea la o greutate de 390 kg este de 11.14%, culoare albă cu un fir albastru.